Binele și răul (3)

În prima și a doua parte legat de bine și rău, am explicat că binele este tot ceea ce protejează viața și răul este tot ceea ce amenință viața, iar viața înseamnă mijloace și scopuri în timp ce moartea numai cauze și efecte, iar viața pentru a fi utilă, trebuie să moară la fel ca în cazul prăzii și prădătorului. Dacă viața trebuie să aibă un scop, acel scop este moartea, pentru că dacă viața nu este scopul, atunci moartea este scopul. Am vorbit despre nevoile vieții, despre condițiile încrederii care implică nevoile și despre echivalarea în schimburi a vieții cu moartea prin echivalarea valorică pentru schimburi a informațiilor, obiectelor și serviciilor, care înseamnă de fapt corupția în principiu după cum voi prezenta în cele ce urmează.

Binele înseamnă protejarea vieții după cum spuneam, adică satisfacerea nevoilor, iar răul înseamnă amenințarea vieții cu pericole. Despre nevoi am vorbit, deci care ar fi pericolele care amenință viața, mai pe larg, pentru a vorbi despre rău de această dată?

Răul se compune în principal din trei elemente subordonate ca și în cazul nevoilor iar în desenul de mai jos am reprezentat acest lucru după cum urmează:

Agresiunea, sacrificiul și minciuna ar fi după părerea mea principalele categorii de amenințări care pun în pericol viața la nivel de principiu. La început este agresiunea care pune în pericol supraviețuirea, apoi înfruntarea unei agresiuni implică sacrificiul și acest lucru presupune încredere la fel ca și în cazul nevoilor profesionale, iar după toate acestea urmează minciunile legate de confort. Răul înseamnă să fim un pericol unii pentru alții și să avem nevoie de agresiune, sacrificiu și minciună pentru a ne apăra unii de alții. Când urmărim nevoile naturale ne aflăm pe teritoriul binelui, iar când urmărim nevoile de a ne apăra unii de alții, ne aflăm pe teritoriul răului, pentru că este un rău să fim un pericol unii pentru alții.

Agresiunea implică atitudinile de asuprire, egoism și risc în care ne punem unii pe alții. Sacrificiul implică atitudinile de corupție, altruism și compromis în care ne punem unii pe alții. Minciuna implică atitudinile de a nu satisface o cerere de informație folosind omisiunea, iluzia și confuzia.

Asuprirea înseamnă să privăm pe cineva prin forță de mijloacele prin care își asigură supraviețuirea, să vătămăm sau să ucidem, egoismul înseamnă să punem un preț care implică privarea de mijloacele supraviețuirii, vătămare sau moarte, pentru a condiționa o anumită ofertă chiar dacă ne aflăm într-o poziție confortabilă din punct de vedere al nevoilor noastre, iar riscul înseamnă să creăm situații care pot implica nesatisfacerea nevoilor de supraviețuire sau moartea.

Deci agresiunea mai în abstract înseamnă să luăm cu forța, să punem un preț sau să creăm un risc.

Sacrificiul însă este răspunsul nostru de apărare la o agresiune care vine asupra noastră sau de toleranță față de acea agresiune. Sacrificiul reprezintă renunțarea la niște scopuri mai puțin importante atunci când ne aflăm în situația de a avea de ales între scopuri diferite ca importanță. Atunci când avem de îndurat, de plătit sau de riscat, este rău.

Sacrificiul se compune în principal din altruism, compromis și corupție. Dacă îndurăm asuprirea suntem altruiști, dacă plătim prețul facem compromis, iar pentru ca să nu îndurăm asuprirea și nici să facem compromis plătind prețul, noi alegem să devenim corupți.

Mulți consideră că ar trebui să fim altruiști și să îndurăm, că așa ar fi mai moral. Alții consideră că echitabil ar fi să se plătească prețul. Însă îndurarea sau prețul nu elimină cauza problemei. Iar pentru ca să nu îndurăm și nici să plătim prețul și totuși nici să eliminăm cauza problemei, mai rămâne corupția. Pentru că problema este satisfacerea nevoilor despre care am vorbit, nu îndurarea sau prețul.

În principiu corupția reprezintă confuzia binelui și răului ca rezultat al schimburilor în relațiile interumane, cu binele și răul ca rezultat al interacțiunii directe dintre om și natură. Corupția se manifestă de obicei prin compararea de lucruri din categorii foarte diferite care servesc unor scopuri foarte diferite. Lucrurile pot fi mai bune sau mai rele, numai comparându-le numai cu lucruri din categoria lor și prin care se urmăresc scopuri identice. Principalele categorii de lucruri după părerea mea sunt:

1. Obiectele (orice lucruri lipsite de viață care se pot înstrăina)
2. Informațiile (orice manifestări a reprezentărilor cu scopul comunicării)
3. Serviciile (munca sau orice activitate umană desfășurată în condițiile unui angajament de schimb)

Când informațiile, obiectele și serviciile sunt una prin echivalare valorică în schimburi, discutăm despre corupția de principiu. Asta înseamnă ca informațiile să fie adevărate, false, bune sau rele, dacă ne plac sau nu obiectele sau serviciile oferite la schimb. Obiectele sunt reale, inexistente, bune sau rele, dacă ne plac sau nu informațiile sau serviciile oferite la schimb. Serviciile sunt reale, inexistente, bune sau rele, dacă ne plac sau nu obiectele sau informațiile care se dau la schimb. Informațiile nu sunt adevărate, false bune sau rele în comparație cu niște informații, ci argumentul constă din foloase materiale sau prin oferirea de servicii. La fel și cu serviciile sau faptele. Faptele sunt bune sau rele nu în comparație cu niște fapte ci în urma unui schimb de obiecte și informații. Iar informațiile nu se compară cu informații pentru a fi mai bune sau mai rele, pentru că există schimburi de obiecte și servicii în urma cărora se decide dacă informațiile sunt bune, rele, adevărate sau false. Aceasta este corupția în principiu despre care voi vorbi într-un viitor post în care voi încerca să prezint principiile unui mecanism de sistem economic la care eu m-am gândit și prin care cred că se poate realiza dezideratul unei separări a competițiilor muncii, proprietăților și informațiilor.

Însă cum am putea oare să fim corupți și să fim și buni în același timp? Evident prin minciună. Cu ajutorul minciunii noi căutăm să ne inducem falsă o stare de confort psihic unii altora sau nouă înșine. Te uiți la TV și vezi fie politicieni îmbrăcați frumos care zâmbesc, dar și oameni supărați pe viață care se agită și se uită urât pentru ca să crezi că are cine să îți poarte de grijă și deci te poți culca liniștit. Realitatea însă este alta, problemele care sunt „dezbătute” sunt probleme în care nu te poți băga. „Problemele” aparțin numai acelora care pot răsplăti și pedepsi, adică a acelora care dețin puterea, iar în schimbul „rezolvării” acelor „probleme” se cere un preț de la fiecare dintre cei care nu au voie să se bage în acele „probleme”, iar dacă nu ar mai fi „probleme” ar însemna să nu mai fie nevoie de „soluții” în schimbul cărora să se ceară un preț. Adevărul crud este că a răsplăti o soluție înseamnă a răsplăti o problemă. De ce oare ar trebui răsplătite problemele? Nu știu. Cum putem avea încredere într-o lume în care binele și răul depind de răsplată și pedeapsă și că „problemele” nu sunt create artificial prin „a face rău”? Dacă binele, răul, încrederea și neîncrederea depind de răsplată și pedeapsă, nu vom avea oare nevoie de cât mai multă posibilitate de răsplată și pedeapsă pentru a ne apăra de cei care pot răsplăti și pedepsi? Nu vom avea nevoie de cât mai multă putere pentru a ne apăra de cei cu putere? Pentru asta avem nevoie de minciună, pentru a ne culca liniștiți.

Minciuna înseamnă orice nesatisfacere a unei cereri de informație. A nu oferi o informație când o deținem și ea este cerută prin întrebări înseamnă omisiune. A oferi o informație cerută afirmând că există ceva ce nu există sau că nu există ceva ce există, înseamnă iluzie. A oferi o informație afirmând că un anumit lucru este de fapt altceva când acest lucru nu este adevărat, înseamnă confuzie. Minciuna poate fi intenționată sau neintenționată, noi putem minți fără să ne dăm seama, fiind sinceri, sau putem minți planificând inducerea în eroare.

Omisiunea este pentru stăpânirea sau incapacitatea de reproducere și de obicei vine prin experți sau necunoscători, iluzia este pentru incapacitatea de a alege sau pentru stăpânirea alegerilor și vine prin oamenii sinceri sau care se pricep să joace teatru, iar confuzia este pentru incapacitatea de a dovedi sau stăpânirea dovezilor și ea vine prin obiceiuri și ritualuri simbolice.

Omisiunea, iluzia și confuzia sunt un singur lucru la fel ca și Sf. treime de exemplu, pentru că reprezintă o nesatisfacere a unei cereri de informație. În întuneric toate sunt una și una sunt toate, în întuneric totul este nimicul și nimicul este totul în uniune. În întuneric orice poate fi absolut orice, pe când la lumină putem vedea deslușit deosebirile și caracteristicile la ce detaliu vrem noi. Binele și răul sunt una în întuneric. Prin credință adevărul și minciuna sunt una, crezută poate fi și minciuna, dar și adevărul. În Biblie cunoașterea binelui și răului sunt păcatul originar. Cunoașterea prin experiment înseamnă căderea în păcat. Cunoașterea trebuie să vină numai prin credința în cuvântul celui ce poate răsplăti și pedepsi. Cine crede și împlinește credința se va duce în rai, iar cine nu crede, se va duce în iad. Confruntarea trebuie să fie numai la judecata din urmă care numai Dumnezeu știe când va fi, pentru că altfel trebuie să îl iei pe Dumnezeu din cer dacă poți. Competiția înseamnă închinare la idoli, iar termenii de livrare pentru promisiunile credinței nimeni nu-i cunoaște, nici îngerii și nici Fiul, ci numai Tatăl. Credința trebuie să țină numai de răsplată și pedeapsă, nu de confruntare, competiție și precizia termenilor de livrare. Cam asta ar fi pe scurt și cu încrederea în minciuna din vârful piramidei răului.

Numai că dacă se împlinesc nenorocirile proorocite, atunci este adevăr! Cum putem să nu avem încredere în adevăr! Pământul va arde cu tot ce este pe el, dacă se întâmplă, iată adevărul! Întâi vor venii hristoșii mincinoși la rând, iar ultimul care reușește să se facă crezut este cel adevărat! Dacă se întâmplă, iată adevărul! Au murit cei 20000 de prunci pentru ca Hristos să plece exact în Egipt de unde a început totul? Iată adevărul! Cum oare de s-au înțeles acei trei magii așa de bine cu Dumnezeu în legătură cu Egiptul? Eu nu mă pricep la magie. Însă crucea este un exemplu de urmat dacă ne dorim sclavie și asta este tot ce contează. Nu trebuie nici să ne facem probleme în legătură cu sclavia și războaiele, pentru că există sufletul care iese din noi după ce murim și se va duce în rai dacă suferim și murim pentru ceea ce ni se cere să suferim și să murim. Trebuie doar să credem și să ne controlăm mintea. Pornirea, oprirea, dirijarea și verificarea minții este esențială pentru credință. Controlând controlul vom pierde controlul și astfel vom avea nevoie de controlul altora care sunt fericiți să ni-l ofere dacă le plătim prețul lor mai mult sau mai puțin obligatoriu.

Răutatea lucrează prin ură și frică. Urăști pe cine nu îți știe de frică și îți este frică de cine te urăște. La oricine se găsește frica și ura este spre rușinea lui. Frica și groaza este miza răutății. Oricine nu se îngrozește la comanda cuiva trebuie urât de tot ceea ce există. Răutatea este oriunde binele înseamnă să urăști la comanda cuiva pe cei ce nu se îngrozesc la comanda cuiva. La oricine se găsește această atitudine este spre rușinea lui. El va sfârși pândit și atacat de cine nu se așteaptă, pe la spate, prin surprindere, pe neașteptate și fără nicio ezitare. Cei răi sunt toți cei ce au încredere în ură și frică, de aceea sfârșitul lor va veni de acolo de unde ei sunt iubiți. Corupția sfârșește prin trădare și trădarea sfârșește prin corupție. Cei răi iubesc și sunt iubiți de cei ce se lasă corupți de răsplata și pedeapsa lor, iar ei se tem cel mai mult de trădarea acelora care îi iubesc. Știința lor este sacrificiul proștilor, dreptatea lor este aruncarea vinovăției pe cei ce nu se tem de ei și iubirea lor este corupția cu răsplată și pedeapsă pentru a câștiga cât mai multă putere de a răsplăti și pedepsi pe oricine, pe spinarea proștilor, ascunzându-se în spatele nebunilor care se mândresc lăudându-le pentru câștig escrocheriile, cu sinceritate și nevinovăție, în numele științei, cunoașterii, înțelepciunii și moralei.

Prin prostie se descoperă răutatea și prin răutate se descoperă prostia. Trebuie pândit când să o faci pe prostul pentru a descoperi răutatea și când să o faci pe răul pentru a descoperi prostia. Cei răi devin proști când te prefaci că ești prost și cei proști devin răi când te prefaci că ești rău. Prostia prostește răutatea spre rușinea răutății și răutatea înrăiește prostia spre rușinea prostiei. Prostia este credința în măștile, poeziile și dansurile escrocilor, de dragul cărora proștii își sacrifică viața pentru poveștile de care se minunează nebunii cu mândrie în numele cunoașterii, iar răutatea este înșelarea și răzbunarea pe care o plănuiesc escrocii împotriva altor escroci, pe spinarea proștilor și ascunzându-se în spatele nevinovăției nebunilor care laudă escrocheriile pe muzica sincerității. Oricine poartă o mască în care oamenii cred, acela este o țintă a corupției și șantajului pe care se clădesc mafiile. Încrederea transformă pe oricine în țintă a corupției și șantajului. Toți oamenii poartă măști prin care să devină reprezentanți ai dorințelor altora pentru a cere lucruri reale cu termeni de livrare exacți în timp și spațiu și a oferi în schimb lucruri fără termeni de livrare, cu termeni de livrare nesiguri sau modificabili. Dacă se întâmplă răul important este pe cine cade vina, iar dacă se întâmplă binele important este cine va plăti prețul. Pentru că nu există bine și rău ci numai reprezentanți ai binelui și răului pentru că fără asta nu ar mai avea cum să fie conflicte de persoană. Pentru că cine sunt și cine ești este realitatea și nu ceea ce se întâmplă. Pentru că nu contează realitatea, contează numai cine reprezintă realitatea. Pentru asta avem nevoie de cât mai multă putere pentru a ne apăra de cei cu putere, pentru ca cei slabi să aibă nevoie de cât mai multă apărare de la cei puternici în schimbul unui preț cât mai mare. Pentru asta, dacă un rău prin care se poate câștiga putere poate fi făcut, atunci el se va face, iar dacă nu poate fi făcut, nu se va face. Însă dacă se face totuși un rău sau chiar un bine, deși prin asta nu se câștigă putere, sau chiar se pierde putere, atunci ori este o răzbunare, ori este o inducere în eroare, ori este o prostie. Numai astfel putem concepe încrederea într-o lume rea. Deschidem ochii numai la ceea ce se poate și nu se poate, pentru că tot ceea ce se vrea și nu se vrea este numai pentru acoperirea ochilor. Aceasta este arta necredinței. Necredința în măștile reprezentaților binelui și răului. Pentru asta, cei ce se laudă cu adevărul trebuiesc încercați prin minciuni, dar cei ce se laudă cu înșelarea sunt niște lași. Înșelarea este numai pentru cei ce se laudă cu adevărul pentru ca să se impună prin asuprire. Asuprirea este cauza minciunii, iar vinovăția pentru toate minciunile și înșelările, aparține numai celor ce asupresc. Ei trebuiesc înșelați, pentru a fi pândiți și atacați pe la spate când nu se așteaptă, cu toată ferocitatea, în punctul lor slab. De aceea este bine să fim iertători și prietenoși cu cei răi, încercând pe cât posibil să îi îmblânzim, dar fără să atragem atenția cu o blândețe exagerată care să ducă la bănuieli. Momeala împotriva celor răi este încrederea și momeala împotriva celor buni este mila, dar mila este o faptă rea, pentru că binefacerea nu se face oferind peștele, ci numai oferind undița, barca și balta cu pește.

Ne dați și nu ne luați! Ne luați și nu ne dați! Milă!!! Dar unde este producția? Aici este prostia! La cine este pomul care rodește roadele pentru lauda milei? Foarte simplu, în minuni! În știința rugăciunilor milei datului și luatului de minuni! Ce atâta știință dacă este Dumnezeu care își face milă cu minunile? Dacă vine apocalipsa cu toate nenorocirile, iată adevărul! Cum să nu avem încredere în adevăr? Dacă se întâmplă răul, important este cine este vinovat sau nevinovat și care este pedeapsa, iar dacă se întâmplă binele important este care e prețul și cine plătește prețul și cui! Asta e toată știința! Rugăciunea, mila, iertarea și minunea, sunt atotștiința Lui Dumnezeu! Trebuie să credem, pentru că proorocirile cu nenorociri sunt adevărate și unde este adevăr, trebuie să avem încredere în adevăr! Numai astfel primim milă fiind iertați de urgiile războiului sfânt! Aceasta cică e știința creației universului prin cuvânt, pentru că prin cuvânt se creează existența în loc să fie numită existența! Comanzi și se face! Dacă nu se face atunci este păcat, iar plata păcatului este moartea! Nu este și asta o știință? La ce ar trebui mai mult de atât? Asta este atotștiința și atotputernicia creației universului și gata! Nu este mai convenabil așa? De asta contează doar cine sunt și cine ești! Cine sunt și cine ești? Este măreția prin înjosire care se vede în toate religiile! Dumnezeu este mare prin înjosirea oamenilor, atotputernic prin slăbiciunea oamenilor și atotștiutor prin neștiința oamenilor! Nu contează ce există, contează ce se arată! Nu contează ce se întâmplă, contează ce se crede! Nu contează ce se face, contează ce se povestește! Asta este știința creerii lumii datului prin milă și luatului prin război! De belșug se ocupă sclavii și de sclavi se ocupă stăpânii. Aceasta este știința păcii. Dar ce să fie cu sclavii înlocuiți de tehnologie? Armatele se înlocuiesc și ele cu mașini! Folosim mașinile să distrugem mașinile până când avem iar nevoie de sclavi, iar vinovat pentru toate este diavolul! Ne întoarcem cu credință la Dumnezeu care are adevărul nenorocirilor de care este vinovat diavolul și așteptăm mântuirea minunilor milei care se va da când va vrea Dumnezeu.

Anunțuri

10 Responses to Binele și răul (3)

  1. cristi says:

    „Numai ca daca se implinesc…”ai introdus pe „ca” intre numai si daca=>rezulta o constructie ilogica. bun, am inteles, nu cunosti crestinismul (doar unele clisee de genu „sclavagism”, „ritual”,” crestinii ie fanatici&inculti&irationali” sau emotivisme- „daca mor copiii in Somalia si Dumnezeu nu intervine=nu exista” e.t.c „argumente” discutate ad -nauseam ) dar spune mi (asa la modul general) tu crezi in inexistenta lui Dumnezeu sau crezi ca Dumnezeu este un tap ispasitor perfect pentru unele frustrari sau neimpliniri personale..

    • remussatala says:

      @cristi
      Pe mine mă interesează principiile și nu țapii ispășitori.

      Ideea de țap ispășitor este biblică oricum, iar dacă ideea de țap ispășitor este o idee rușinoasă, ar trebui să le fie rușine celor cu Biblia.

  2. cristi says:

    as spune ca argumentele tale „sustenabile” au limitari,dar ma feresc s-o spun pentru ca-s constient de faptul ca tocmai prin definirea unui „ceva” ca limita,aceasta din urma a si fost depasita..de exemplu;o piatra nu cugeta si de aceea marginirea ei nu este o „limita” pentru ea,dar si piatra are limita ei de exemplu capacitatea de a se oxida,daca exista o baza susceptibila de oxidare (citat din evolutia pietrei)

  3. cristi says:

    ps.”Daca se intampla, iata adevarul” aici ai vrut sa pari ironic,nu ti-a iesit decit un truism (daca era invers de exemplu „daca se intampla, iata minciuna! suna cumva „irational”,nu?) ce vreau sa zic defapt; incerc sa trec peste sofismele argumentarii tale si te pot combate din trei pozitii1 din paradigma „religioasa” esti tangent cu hula. aproape imperceptibil,dar hulesti.2din perspectiva naturalista (nu mai folosi concepte inconsecvente cu realitatea de genu „moralitate” „bine” sau „rau”..omul a fost „proiectat” de evolutie ca animal de prada(in esenta) cu ochii asezati frontal, canini, etc „dualitatea” bine-rau rational nu exista (doar in „imaginatie”.) 3. daca aplic relativismul daca ma inarmez cu toporul logicii si barda gandirii si-ti intind „argumentele” si „printzipurile” pe un ipotetic pat procustian al gandirii, nu ramane nimic.

  4. cristi says:

    pps-sa nu uit..eu mai citesc bloguri ateiste,caut intelepciune 🙂 comentariul tau pe blogul lui godlles este magnific! partea cu „controlul maselor” mi a placut mult, am citit-o in materialismul dialectic si istoric -Bazele Filosofiei Marxiste, partea cu „dezvoltarea tehnologiei” la fel de mult mi a placut, stii de ce? un gagiu pe nume j popovich a definit ateismul ca fiind sublimarea politeismului (inchinare la idoli creati de „inteligenta” umana), cred ca are dreptate. concluzia se impune: voi „ateii” sunteti doar subiecte intr un sistem referential si ar fi util sa nu mai emiteti pretentii de „superioritate” fata de alte sisteme referentiale. acu plec,am de aprofundat(ca tema) filosofia lui Szandor La Vey.

  5. remussatala says:

    @cristi
    Te face curios Szandor La Vey? Pe mine nu mă face curios. Eu nu aș citi așa ceva, în general eu citesc destul de puțin. Prefer mai mult să observ decât să studiez. De abia dacă am răbdare să mă copiez pe mine când dau copy/paste din ceea ce scriu eu. În trecut mai citeam cărți despre afaceri, economie și religie, iar acum mai citesc unele articole de pe bloguri despre economie, religie și tehnologie. Dar nu citesc mai mult de jumătate de oră într-o zi un anumit lucru, merg numai pe sărite și cu întreruperi. Nu mă pricep prea bine la scris și nici la oratorie. Cât despre patul lui procust, eu am obiective practice, urmăresc mai cu seamă să se întâmple lucruri și nu să se creadă lucruri. Mai e ceva vreme până atunci, depinde cât de repede mă mișc cu acest blog. Viteza este esențială, iar eu sunt cam leneș. Am să fac anumite lucruri, dar nu știu dacă voi fi susținut. Însă am argumente bune pentru acele lucruri, acele metode mai exact. Lucrurile sunt respectabile, metodele nu prea. Dacă vor fi puse în balanță lucrurile cu metodele atunci ar trebui să câștig. Voi încălca unele principii pe care le susțin chiar aici în teoria despre bine și rău, numai că dacă e să măsurăm lucrurile cu adevărat, trebuie să le măsurăm împreună cu timpul și spațiul lor. Fără un timp și un spațiu la fel pentru toată lumea, lucrurile sunt doar în mintea noastră și nu în realitate. Trebuie deci să măsurăm realitățile și nu ficțiunile. Orice plan e mai bun decât niciun plan. Dacă este cu adevărat vorba de un plan bun, atunci nu ar trebui să mai fim supărați pe toți cei ce au furat mari averi și pe cei care trag în jos alte popoare sărăcindu-le. Atunci când vrei să faci curat cu o mătură, trebuie să strângi mizeria în grămezi. La fel va fi și cu ei. Tot ceea ce trebuie este un plan clar cu termene clare și argumente clare. Pentru mine acum esențială este doar viteza. Nu mă interesează să fiu perfect ci doar apropiat de realitate. Asta înseamnă că sunt dispus să operez schimbări în orice moment la sugestii care nu contează de unde vin. Important este să fiu cât mai inteligibil, iar peste un timp să se înțeleagă clar scopul și planul. Scopul și planul trebuie să fie alcătuite din instrucțiuni exacte și precise.

  6. cristi says:

    „carti despre afaceri ,economie si religie”..daca citesti (doar)carti de popularizare a „noului ateism” (the god delusion) in genul lui Richard Dawkins risti sa cazi in groapa inselarii de sine. nu ca nu ai fi cazut..tu nu te iluziona ca esti saritor din avion cu parasuta,ca saritorii adevarati sar fara parasuta, mai remussatala! io nu s expert in demonologie si fenomenologie 🙂 dar unica ta sansa in lupta (interioara)cu demonii privati este sa pleci in sketis fara bodiguarzi! 🙂 pai altfel ce pot sa-ti faca acum dracii tie? ca si ei s-au stricat de ras si nu se decid.

    • remussatala says:

      Pentru ca să fi sigur că nu te înșeli trebuie să nu cauți nimic și pentru ca să fi sigur că nu greșești trebuie să nu faci nimic. Asta este înțelepciunea nebunilor, iar prostia este lauda cu nebunia.
      În comentariul tău de mai sus nu văd argumente ci văd numai etichete. Asta înseamnă că te interesează doar comparații de persoană în drepturi și nu știința. Argumentul drepturilor este legea, iar argumentul legii este pedeapsa. Creștinismul este o credință argumentată prin pedeapsă și răsplată. Adică o corupție. Când spui: „credința te-a vindecat” spui corupție. A impune binele, răul, adevărul și minciuna prin pedeapsă și răsplată înseamnă corupție. Pedeapsa și răsplata nu poate vindeca. Numai știința poate vindeca. Creștinismul se sprijină numai pe pedeapsă și răsplată în doctrină. Acolo experimentul este este ispită, competiția este idolatrie și confruntarea trebuie să fie la urmă nu se știe când și nu înainte sau oricând pentru că altfel trebuie să ne urcăm la cer dacă vrem să cerem explicații.

  7. cristi says:

    defineste „eticheta” defineste „adevarul” defineste „raul”defineste „binele” defineste „pedeapsa” defineste „morala” defineste „stiinta” defineste”nebunia” defineste „coruptia” defineste „drepturi” defineste „legea” defineste „crestinismul” fiecare in acord cu sistemul referential la care faci(implicit) trimitere.

  8. cristi says:

    ..sa-ti explic, poate esti cam greu de „convins” avand in vedere ca esti un om practic („scopuri, planuri alcatuite din instructiuni exacte si precise” bla,bla,bla) si (ne)citit, mda…sisteme de referinta 1 nihilism; esti un penibil,esti 0 barat, 2relativism; ideile tale nu sunt relevante sau sint irelevante(cum preferi), 3.naturalism; suntem pradatori, hai du-te si te joaca cu „morala si conceptele de bine/rau” daca vreau iti iau femela, si-ti ucid puii ( am simplificat,intelegi tu..) 4.crestinism; paranghelie de graure care te c**i croncanind pe turlele bisericilor ,deja esti in groapa si in groapa fiind ti-ai sapat pe fundul acesteia=> una mai adanca de unde te rogi sa ti se construiasca o scena pe care sa-i minti si unii si pe altii, zicindu-le; tu esti capra! tu esti varza! oricum eu sunt convins ca stai de-a stanga cu caprele si esti varza la teologie!, 5.socialism;reactionar, burjui 6. budism ;sa fie pace, sa nu fie poluare..etc,etc,etc
    numa bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: