Religia și politica Vs. știința și cercetarea

Eu văd lucrurile în felul următor:

1. Religia este precum eticheta de pe un vas
2. Politica este precum vasul cu acea etichetă
3. Știința este precum conținutul din vasul cu etichetă
4. Cercetarea este precum experimentarea conținutului din vasul cu etichetă

Așa stau lucrurile în principiu, numai că de multe ori eticheta nu corespunde cu conținutul, iar conținutul nu este potrivit pentru vas. Uneori vasul e gol, alteori vasul e prea mic sau vasul este găurit. Alteori avem o etichetă frumoasă pe un vas prost cu un conținut otrăvitor așezat în față, sau avem o etichetă urâtă pe un vas urât ascuns tocmai în fundul cămării dar cu un conținut folositor.

De aici apar întrebări precum: Care sunt drepturile de a pune o etichetă? Care sunt drepturile de a folosi un anumit vas? Care sunt drepturile de a avea acces la conținut? Care sunt drepturile de a verifica conținutul?

Cu toții utilizăm conținutul din vas pe încredere când nu avem știință, iar încrederea depinde de etichetă. Fără această încredere, singura soluție este să devenim atotștiutori. Însă problema cunoașterii este că ea consumă timp și energie. Fără timp și energie noi nu putem cunoaște. Folosind religia noi cunoaștem prin învățare, sistemul de învățământ în principiu este o religie. Însă fără religie, noi avem nevoie să experimentăm personal totul. În sistemul de învățământ profesorul de fapt joacă rolul de dumnezeu și la fel este și cu părinții în familie.

E adevărat, mulți ar defini religia ca fiind o relație dintre om și creatorul universului, dar dumnezeu este supranumit „părinte ceresc” sau „tată ceresc”, iar eu aș vrea să definesc religia nu prin subiectivismul ei ci prin principiul ei. Eu mi-aș dori să nu existe confuzie la nivel de principiu, iar la nivel de principiu, familia, școala și statul sunt religii. „comunitatea științifică” este de fapt o religie, a fi „om de știință” este o religie.

Totuși creștinismul, spre deosebire de școală de exemplu, este extrem de sărac în cunoștințe. Vasul creștinismului are o etichetă (Dumnezeu) și acest vas este plin doar cu povești prin care se urmărește convingerea oamenilor ca ei să se umilească raportându-se la acea etichetă. Creștinismul este o religie prin care este promovată sclavia. Ideea unui părinte care trimite fiul să se sacrifice pe cruce pentru ca prin asta să fie promovat ca exemplu pentru lume pentru câștigarea titlului de „fiu” este o promovare a sclaviei pentru că sclavia presupune un astfel de sacrificiu. De fapt, sclavia și războiul presupun sacrificiu. Toate poveștile creștinismului se învârt în jurul ideii de sacrificiu, iar „Dumnezeu” (creatorul universului) avea așa multă creativitate încât a scos poporul Israel din Egipt și la dus în pustie 40 de ani unde să nu se poată alia cu altcineva împotriva egiptenilor și apoi la trimis direct la război pentru cucerirea de teritorii, prin această putere a creației universului! De ce oare nu a cucerit Egiptul de la bun început? Simplu, în deșert se găsesc mai greu aliați cu care să te unești împotriva Egiptului. Dar de ce nu a folosit creativitatea infinită pentru ca să scoată un pământ din mijlocul mării și doar a despărțit marea? Simplu, avea nevoie de să trimită oamenii la războaie pentru ca prin asta să își poată mări numele de creator al universului. Iar pentru că sunt războaie este nevoie de mântuire, iar prețul mântuirii este evident binecunoscuta cruce, simbolul creștinismului.

Creștinismul a câștigat credibilitate datorită unei campanii de promovare extrem de agresivă care a fost impusă politic. Prin teatrul unei sincerități în legătură cu povești povestite sincer, prin ritualuri de umilință, monumente de artă, cântece și poezii, creștinismul a impus o propagandă agresivă de imagine prin care să obțină controlul etichetelor în plan moral. De fapt creștinismul este extrem de sărac în învățături morale, extrem de sărac în învățături pur și simplu, creștinismul este doar propagandă agresivă prin care se promovează propaganda agresivă la un control al etichetelor în plan moral. Mai mult de 99% din creștinism este propagandă pentru eticheta „Dumnezeu” și mai puțin de 1% sunt învățături morale.

Însă religia este în esență atitudinea noastră față de o etichetă. Politica însă, se referă la modul în care utilizăm o etichetă. Acceptarea sau respingerea unei etichete este religia, dar utilizarea oricărei etichete în principiu este politica. Pentru ca să utilizăm o etichetă, evident avem nevoie de un vas, iar acel vas constă din drepturile și îndatoririle cu care ne angajăm. Noi vrem să ni se respecte drepturi pentru ca să ne îndeplinim îndatoriri. Drepturile și îndatoririle spun „cine suntem”, iar acest „cine suntem”este de fapt eticheta care trebuie acceptată prin credință. Acceptarea etichetei este religia și utilizarea etichetei este politica.

Prin politică noi înțelegem de obicei statul și treburile statului, care sunt legea, aplicarea legii și justiția. În abstract sau în principiu, dacă lăsăm subiectivismul sau personajele, discutăm doar despre actul de a decide eticheta pentru un vas.

Una dintre problemele esențiale ale politicii după părerea mea, o reprezintă ceea ce eu am numit „termenii de livrare”. La fel ca și în creștinism. Lăsând la o parte iluzionismul religiei și politicii de care auzim tot timpul, mai rămâne problema termenilor de livrare în relațiile de schimb. După părerea mea, a spune că oferi ceva care nu se știe unde și când va fi și ceri în schimb ceva despre care să se știe exact când și unde va fi, asta e o practică de escrocherie. Această problemă e un element central în acest blog.

După părerea mea, instituția Parlamentului și puterea legislativă ca principiu în felul în care se practică este o mascaradă. Este o mascaradă pentru că e o dictatură. A da legi este un act dictatorial. Nu vă imaginați că sunt împotriva legii, însă eu susțin legea ca pe un angajament și nu ca pe o angajare. Într-o democrație adevărată nu ar trebui să existe puterea legislativă ci numai putere executivă și judecătorească. Mai exact statul de la începutul angajării lui prin alegeri libere ar trebui să vină cu întregul pachet de legi care să nu mai aibă dreptul să îl modifice în niciun fel decât prin demisie și noi alegeri. Altfel relația dintre stat și popor ar fi ceva de genul: Statule, ești angajatul meu poporul pentru că te-am angajat să-mi fi angajatorul meu! Cine va fi angajatul și cine va fi angajatorul dintre stat și popor în acest caz? Evident Statul va fi angajatorul poporului și poporul va fi angajatul statului. Poporul va plăti impozitele pentru ca să fie angajatul statului.

Legat de știință, din știința noastră rezultă toată politica și religia pe care o avem, însă noi folosim știința pentru ca să ne putem înșela cât mai eficient unii pe alții. Noi numim știință cunoașterea care este rezultat al cercetării. Ca să fiu foarte aspru și direct, religia este știința rezultată din învățare și nu din cercetare. Orice cunoaștere care rezultă din învățare este religie. Câtă vreme folosim experiența pentru a cunoaște acționăm științific și câtă vreme folosim învățarea pentru a cunoaște, acționăm religios. Isus era „Învățătorul” parcă, iar el învăța pe alții ceea ce era învățat de „Tatăl”.

Prin urmare, dacă vrem să vorbim de știință, trebuie să vorbim de experimentele cercetărilor. În creștinism a experimenta sau a încerca, înseamnă a ispiti, iar noi facem experimente evident atunci când ne îndoim. Când nu avem credință în „Dumnezeu” noi ne îndoim și avem nevoie de experimente. În creștinism îndoiala și ispita vin de la diavol și reprezintă diavolul, iar diavolul reprezintă răul. Oricine vrea ceva de la Dumnezeu trebuie să ceară cu credință numai după voia Lui Dumnezeu pentru ca să primească. Altfel nu va primi nimic, dimpotrivă, va primi mânia și urgia de care trebuie să aibă parte toți necredincioșii. Mai clar spus, credința care vine din ispita experimentului este de la diavol și credința care vine din presiunea răsplății și pedepsei este de la Dumnezeu.

Politica folosește răsplata și pedeapsa pentru a impune legea. Lege fără pedeapsă și răsplată nu se poate. Ori respectăm legea, ori facem experimente! Dacă facem experimente înseamnă că ne îndoim de lege! În creștinism, diavolul reprezintă această îndoială, iar această îndoială îi face pe mulți să dorească puterea și dreptul de a experimenta ei ce lege vor înlocuind suveranului. Diavolul în creștinism se spune că a fost un înger care a vrut să fie egalul lui Dumnezeu. Prin urmare, oricine se îndoiește de lege, de Cuvântul Lui Dumnezeu, este cu diavolul și deci este cu cel rău.

Alt aspect condamnat în creștinism este competiția pentru putere care constă în închinarea la idoli. Cine îl poate da jos pe Dumnezeu? Dumnezeu este veșnic Dumnezeu! Condamnarea competiției pentru putere regăsită în idolatrie, este un aspect central în creștinism și în Biblie.

Însă după cum spuneam, cercetarea, adică ispita de a încerca prin a pune la îndoială legea care este Cuvântul Lui Dumnezeu, reprezintă diavolul ca principiu. Cine este cu diavolul trebuie să se ducă în iad unde este suferința veșnică, iar cine este cu Dumnezeu trebuie să se ducă în rai unde este fericirea veșnică. Însă eu nu am nimic împotrivă, se ocupă de asta mișcările ateiste, ele se ocupă de problema înșelării prin iluzionism și o fac destul de eficient. Eu îmi propun să mă ocup în principal de problema discriminărilor în ce privește garantarea preciziei și exactității termenilor de livrare în relațiile de schimb. Am să ispitesc în legătură cu garantarea preciziei și exactității termenilor de livrare. Orice lucru care nu are un loc exact și un timp exact este un lucru care nu există. Exact cum e și cu trenul care există numai la timpul exact și numai în locul exact. Realitatea trebuie să aibă un timp exact și un loc exact, altfel e doar în mintea noastră și deci doar mințim. În jocurile de noroc trebuie să dai la schimb ceva cu un loc exact și sigur la un timp exact și sigur, pentru altceva care are un timp exact și sigur dar un loc necunoscut și nesigur. În religie și politică trebuie să dai la schimb ceva cu un loc exact și sigur și un timp exact și sigur, pentru altceva cu un loc necunoscut și nesigur și un timp necunoscut și nesigur.

Escrocheria reprezintă știința și chiar arta de a manevra inechitatea prin iluzionism legat de obiectul schimbului și negocierea discriminatorie a termenilor de livrare legat de obiectul schimbului. Escrocheria nu are ca obiect doar iluzionismul! Mișcările ateiste atacă iluzionismul, dar neglijează problema negocierii termenilor de livrare.

Problema termenilor de livrare se traduce în societate în practicile „puterii legislative” sau „legislativului”. În politică e ale democratic un dumnezeu, dar un dumnezeu care oferă fără termeni de livrare ceea ce promite! Dacă ar face și cetățenii le fel cu impozitele? În creștinism măcar există Biblia cu care le poți da în cap, dar în politică se poate schimba legea în orice moment! Care mai e oferta politicii dacă oferta se poate schimba în orice moment? Este ca și cum ai spune că dacă îmi dai impozite exacte la un loc exact și un timp exact, eu îți voi da în schimb ceea ce îmi place mie! Prin credință ceea ce îmi place mie, reprezintă ceea ce îți place ție! Eu statul reprezint cetățenii prin decizii de legi care prin credință reprezintă voința cetățenilor! Păi care legi? E doar dreptul de a da legi și nu legi! Dreptul de a da legi înseamnă putere și nu lege!

Democrația actuală constă doar în dreptul de a alege între două sau mai multe dictaturi, iar a alege o dictatură din mai multe dictaturi înseamnă dictatură.

Anunțuri

16 Responses to Religia și politica Vs. știința și cercetarea

  1. Cristina says:

    Din pacate, nu ai citit adevarata eticheta a crestinismului, ci una de contrabanda. Din aceasta cauza, modul de folosire este eronat.

    • remussatala says:

      Cred că sunteți cam obosită. „Adevărata etichetă” poate însemna fie ceva bun, dar distribuit fără drept de distribuție cum este contrabanda, fie ceva falsificat. Iar apoi săriți la modul de utilizare al etichetei fără să arătați legătura dintre falsitate sau distribuție neautorizată cu utilizare eronată. Nu arătați regula încălcată prin care utilizarea devine eronată. Nu se poate înțelege ce vreți să spuneți. Însă oricum, e posibil să mai am de lucru la acest post.

      • Cristina says:

        Da, probabil ca sint obosita. Ceea ce am vrut sa spun este ca afirmatiile facute despre crestinism nu sint adevarate. Doar pentru ca exista unele persoane care vind ceva de contrabanda numindu-l crestinism, nu inseamna ca crestinismul este ceea ce spun acele persoane. Din pacate multi cad in plasa acestor contrabandisti si afirma ca ceea ce spun despre crestinism este adevarat, fara de fapt a intelege ca nu este asa.

      • remussatala says:

        Eu am argumentat biblic afirmațiile din acest post. Considerați Biblia un fals sau o contrabandă?

      • Cristina says:

        Unde in Biblie ai gasit:

        _ În sistemul de învățământ profesorul de fapt joacă rolul de dumnezeu și la fel este și cu părinții în familie.</em?

        De fapt creștinismul este extrem de sărac în învățături morale, extrem de sărac în învățături pur și simplu?

        Mai mult de 99% din creștinism este propagandă pentru eticheta “Dumnezeu” și mai puțin de 1% sunt învățături morale.?

        În creștinism a experimenta sau a încerca, înseamnă a ispiti, iar noi facem experimente evident atunci când ne îndoim.?

        credința care vine din ispita experimentului este de la diavol?

        Cercetarea, adică ispita de a încerca prin a pune la îndoială legea care este Cuvântul Lui Dumnezeu, reprezintă diavolul ca principiu?

      • remussatala says:

        Depinde cum privim lucrurile. Dacă le privim cu scopul de a repeta cuvânt cu cuvânt și atât , atunci nimic din ce am spus eu nu este biblic. Pornind de la ideea că Dumnezeu este în esență o autoritate, eu preiau ideea de autoritate și fac abstracție de persoana Dumnezeu. Prin urmare, discutăm în acest fel de autoritate în general. Cu diavolul fac exact la fel, fac abstracție de persoana reprezentată de diavol și mă concentrez doar pe principiile aplicate prin persoana diavolului. Mai exact, mă concentrez pe principiile faptelor și fac abstracție de cultul personalității. Eu abordez Biblia făcând abstracție de cultul personalității. Adică mă interesează identitatea personajelor ci doar principiile faptelor. Nici măcar faptele ci doar principiile acelor fapte, iar principiile sunt acele legi veșnice, acele cauze directe, nu intenții, cauze directe care au influență veșnică asupra modului de viață al tuturor oamenilor.

        Însă noi putem aborda lucrurile și în sensul că afirmăm că Biblia e adevărată argumentând această afirmație cum că Biblia e adevărată că așa scrie în ea. Dumnezeu există pentru că așa spune el în Biblie. În felul acesta crucea devine iubire. Cică „Nu este mai mare dragoste decât arunci când cineva își dă viața pentru prietenii lui.” Creștinismul e un cult al sacrificiului, iar de sacrificiu e nevoie în sclavie și în război. Acesta este un principu evident și o realitate evidentă. Există probleme evidente cu termenii de livrare în schimburile care fac obiectul credinței promovate de creștinism. Nimeni nu știe când va fi judecata de apoi sau când va fi raiul și iadul. Asta e o practică de escrocherie care trebuie condamnată moral fără nicio ezitare. Eu vreau ca prăbușirea creștinismului să ajungă un simbol pentru condamnarea acestei practici de escrocherie legat de termenii de livrare. Lăsăm iluzionismul demascat de atei, eu am să mă concentrez mai mult pe problemele legate de termenii de livrare. Eu consider că acest lucru nu trebuie tolerat nicăieri și niciodată. Creștinismul este un factor de imoralitate în societate prin promovarea unei credințe cu probleme în termenii de livrare. Acest tip de imoralitate este și trebuie să fie o rușine peste tot în lume.

  2. cristi says:

    „religia este precum eticheta de pe un vas” vino cu niste argumente consistente cu enuntul. „probleme in termenii de livrare” idem
    „Dumnezeu exista pentru ca asa spune el in Biblie” debaraseaza’te de cliseele cu origini protestante.
    „Eu vreau ca prabusirea crestinismului..” imaginatia te poarta la inaltimi nebanuite ai grija sa iti asterni niste paie pe jos,sa cazi pe moale.

    • remussatala says:

      @cristi
      Cuvântul fără de faptă este minciună, fapta fără de cuvânt este realitate și numele faptei este adevărul. Ceea ce este, este ceea ce dispare atunci când iei și apare atunci când pui.

      Prin urmare… Dacă luăm etichetarea gen „Cine sunt?” din religie, atunci ce mai rămâne din religie? Nu cumva dispare religia? Eticheta este „numele faptei” prin care dacă o iei, dispare religia, iar dacă o pui, atunci apare religia.

      Religia este locul și timpul cunoașterii și știința este cunoașterea locului și timpului. Locul cunoașterii sau cunoașterea locului. Timpul cunoașterii sau cunoașterea timpului. Asta e diferența de principiu dintre religie și știință.

      Iar creștinismul se poate prăbuși dacă ai niște mijloace de presiune prin care să impui în moralitate ideea preciziei termenilor de livrare în schimburi. E adevărat, religioșii fanatici sunt periculoși, mulți dintre ei devin violenți. Principiul lor de viață este că răsplata și pedeapsa trebuie să argumenteze credința și deci sunt educați în spiritul violenței la nivel de principiu chiar dacă la ei este încurajată blândețea. La ei credința te duce în rai și necredința te duce în iad. Prin urmare, la nivel de principiu, răsplata și pedeapsa trebuie să fie argumentul universal. Păcatul originar la ei este cunoașterea binelui și răului. Oare întâmplător?

  3. Cristina says:

    Ai dreptate, conteaza din ce perspectiva privesti lucrurile. Daca decizi, asa, din proprie initiativa ca sa crezi un lucru, chiar daca exista dovezi contrare, decizia facuta te va ajuta sa ajungi la anumite concluzii.

    Ca vrei sa faci abstractie de persoana Dumnezeu este decizia proprie, dar asta nu inseamna ca acesta este adevarul. Poti spune ca doar in sclavie si razboi este nevoie de sacrificiu, dar oare nu exista alt fel de sacrificii? Nimeni nu stie cind cineva va muri, totusi nu spunem ca moartea este o escrocherie.

    Vorbesti de moralitate. Ce este moralitatea, de unde vine? Cine decide ce este moral si ce nu? Cu ce fel de autoritate?

    • remussatala says:

      Am să scriu și despre moralitate foarte curând. Iar moralitatea și imoralitatea o decide cel căruia i se dă voie să decidă. Însă decizia și dreptul de a decide sunt probleme total separate. Când discutăm despre dreptul de a decide, 1+1=2 numai dacă o spune cine are dreptul să o spună. Altfel nu. Asta înseamnă dreptul de a decide. Dacă repet după cineva cuvânt cu cuvânt ceea ce este recunoscut ca dreptate, iar eu nu am dreptul să mă bag, eu nu am dreptate chiar dacă repet cuvânt cu cuvânt. Am întâlnit multe astfel de situații. Afirmam același lucru ca interlocutorul, iar interlocutorul începea să mă contrazică cum că e neadevărat ceea ce afirm ca el care susține că e adevărat, doar pentru că lui nu îi plăcea să mă bag, adică să decid în problema respectivă.

      Însă nu înțeleg care e treaba cu moartea care nu e escrocherie! Ori cumva spunem că dacă moarte există, atunci există și Dumnezeu? Probabil. Când spunem despre cineva că „s-a dus la Domnul” înțelegem că a murit.

      Pentru că lumea nu există din întâmplare ci moartea există din întâmplare, atunci Dumnezeu există din întâmplare. Frumos raționament! 😀 Lumea nu există din întâmplare că e prea măreață pentru asta și de asta există Dumnezeu din întâmplare care să creeze lumea. Dacă moartea e sigură, atunci sigur ne ducem cu toții la Domnul. Avem un motiv să fim fericiți că murim astfel! Sclavia și războaiele au nevoie de oameni fericiți să moară! Sclavia și războaiele au nevoie de oameni fericiți să îndure crucea!

  4. cristi says:

    „cuvantul fara de fapta este minciuna ” ha, ha,ha, mda ,exact. avand in vedere a esti „vedeta” pe forumul „Dualist” ADS( sa-ti traduc? 🙂 ( saraca @Cristina oricum nu pricepe..este in inselarea de sine) 🙂 ..deci la noi, personalul e de elita si avem binocluri de elita sa ne benoclam la astia ca tine remus, care aveti speranta numai la bani si ne serviti circul gratis !! 🙂 sanki, am dat-o pe smerenie 🙂 …daca vrei am sa-ti explic pe lung si lat etimologia cuvantului „sanki”.

  5. cristi says:

    PS-…dar sunt in acord cu tine,@ remus”satala” cand scrii ca „Democratia actuala consta doar in dreptul de a alege intre doua sau mai multe dictaturi” problema e „ce punem in locul actualei democratii”.

    • remussatala says:

      @cristi
      Păi am spus ce să punem în loc. O democrație în care întreg pachetul de legi să vină de la început cu politicienii care să-l administreze fără a mai avea dreptul de al mai modifica decât numai prin noi alegeri. Aș putea să-i spun „democrație legislativă” în loc de „democrație reprezentativă”. Noi ]n prezent alegem o reprezentare, o tutelă care în schimbul unei promisiuni primește libertatea de a dreptul de a face orice îl taie prin cap în numele reprezentării cu care a fost investit. Parlamentul cu opoziția și puterea, cu numărarea voturilor în procesul de legiferare e o mascaradă și o pierdere de timp. Un teatru de prost gust prin care ne înșelăm unii pe alții cu cinism.

      Legat de ADS, ăia sunt cam ireparabili. Nu se poate purta un dialog serios în sensul de dezbatere deschisă pe argumente. Acolo nu dialogul este scopul. E un fel ce chat pentru fițe puerile.

  6. cristi says:

    🙂 sunt antidemocratic prin definitie mai @ remussatala. apropo, din „paradigma evolutionista” NU exista „morala” , exista doar „morala societatiii actuale”..maine cine stie? canibalismul fi-va „legiferat? chiar, oare cum sa porti in dialog cu cineva MORT fata de lume si lumea fata de el, cu cineva care si-a UCIS „trupul si „constiinta” .tu nu cunosti multe despre „crestinism”- sau cunosti superficial o pojghita..la nivel de @Cristina..cea cazuta in groapa „parerii”.. 🙂
    numai bine, remus.

  7. remussatala says:

    @cristi
    Nu prea înțeleg ce vrei să spui. La cine te referi când spui „cineva MORT fata de lume si lumea fata de el, cu cineva care si-a UCIS “trupul si “constiinta””

    Iar legat de câte cunosc despre creștinism, e adevărat, nu cunosc multe, cunosc ceea ce contează. Doar nu am să stau acum să le număr perii de sub chiloți la fiecare! Contează ce cunoști, nu cât cunoști!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: