Oțiuneile Vs. Alegerile – Libertatea Vs. Controlul

Opțiuni înseamnă că ai de văzut ce trebuie să alegi sau trebuie să vezi ce poți alege, iar alegere înseamnă că nu mai ai nevoie să vezi ce să alegi pentru că deja ai ales. Opțiune înseamnă că trebuie să vezi, alegere înseamnă că ai văzut și nu mai trebuie să vezi. Opțiune înseamnă că trebuie să te gândești ce să alegi, alegere înseamnă că nu mai trebuie să te gândești din moment ce știi ce să alegi. Este simplu. Cine are nu mai trebuie să aibă, cine a văzut nu mai trebuie să vadă, cine s-a gândit nu mai trebuie să se gândească, cine a înțeles, nu mai trebuie să înțeleagă.

Opțiunea are nevoie de libertate și alegerea are nevoie de control, iar o alegere care nu se poate controla nu folosește la nimic. Când alegerile nu folosesc la nimic, de fapt nu avem mijloace pentru a realiza scopuri, iar capacitatea de a avea scopuri este de fapt esența ideii de viață. Morții sunt indiferenți la absolut orice opțiuni și orice viitor. A alege însă, înseamnă a exclude mai multe opțiuni în favoarea uneia și deci a limita libertatea, iar fără libertate înseamnă fără opțiuni și deci fără alegeri. Nimeni nu poate alege decât numai între opțiuni și deci este greșit să spunem că am alege alegeri.

Ce poate însemna toate acestea? Ei bine, este un paradox. Orice alegere și orice control generează alte opțiuni, iar problema, este dacă opțiunile care sunt eliminare în favoarea alegerii sunt mai multe sau mai puține decât opțiunile care sunt generate de alegere. Alegerile pot genera mai multe sau mai puține opțiuni pentru alte alegeri, cum este și cu lucrurile pe care noi le numim de obicei  ”uneltele”. O unealtă spunem că „ne ajută”, iar acest ajutor poate consta în sporirea numărului de opțiuni.

Este o intrare și o ieșire, ca și în cazul unui amplificator de semnal cu un tranzistor. Alegem un tranzistor și controlăm curentul mare din joncțiunea colector – emitor printr-un curent mai mic la joncțiunea bază – emitor. Nu intru în detalii, dar în principiu alegerile sunt precum tranzistorii, doar că în loc de curent se amplifică opțiuni. Alimentarea tranzistorilor constă de fapt confruntările dintre oameni și confruntările din mintea noastră. Contrariile din mintea noastră cauzează întrebările și deci interesul nostru, prin urmare confruntările sunt exact precum energia electrică. Dacă nu ne interesează o problemă, nu ne putem ocupa de acea problemă, iar noi devenim interesați în funcție de cât de mult ne simțim contrariați în gândurile și emoțiile noastre. Ajungem ca în învățământul instituționalizat unde există semnal de comandă foarte puternic, doar că tranzistorii nu sunt alimentați cu curent. Dacă vrei să bubuie difuzoarele de la un semnal mic, trebuie să ai amplificare puternică și curent cu tensiune mare la amplificator. Dacă nu alimentezi amplificatorul la curent puternic, ai semnal mic și amplificare mică, iar în difuzoare nu se va auzi mai nimic. Confruntările sunt alimentarea cu curent a amplificatorului, semnalul sunt ideile noastre, cunoașterea și gândirea noastră, iar alegerile sunt tranzistorii amplificatorului. Dacă pui tranzistori slabi la un curent puternic, sigur îi vei arde și dacă pui tranzistori puternici la un curent slab, faci risipă. Dacă nu alimentezi cu curent pe unde trebuie și cum trebuie, în cel mai bun caz nu faci nimic. În cel mai rău caz poți arde și alimentarea și amplificatorul și difuzorul, iar când le ardem pe toate este ca și cum am începe să ne omorâm între noi într-un război. Trebuie deci să alimentăm corect o schemă făcută corect cu componentele alese corect și cu manopera făcută corect.

Se pot face multe analogii frumoase dintre electronică și societate sau între informatică și societate, iar analogia de mai sus este una dintre preferatele mele. Ceea ce trebuie să reținem însă este fără libertate nu există opțiuni, fără opțiuni nu există alegeri și fără alegeri nu avem ce controla. Confruntările dintre oameni sunt precum energia electrică pentru un aparat electric, iar competițiile dintre oameni sunt precum alegerea pieselor potrivite pentru funcționarea corectă și eficientă a unui aparat electric, iar totul trebuie să fie cu măsură și nu fără măsură. Siguranța vine din precizia limitelor și nu din lipsa limitelor. Dacă ar trebui să fie o lipsă a limitelor, acea lipsă a limitelor trebuie să se refere la precizia limitelor. Siguranța prin limitelor este religia și siguranța prin precizia limitelor este știința. Religia este pentru a scăpa de probleme iar știința este pentru a rezolva probleme. Morții sunt cei care au scăpat definitiv de probleme și numai câtă vreme suntem în viață, noi putem avea probleme. În următoarele postări pe acest blog însă, voi trata mai pe larg subiectul religiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: